Manastirea Sf. Ioan Rusul si Manastirea Comana

ZIUA 1:

Plecare din Pitesti, parcarea Muntenia, la ora 08:00 Manastirea Sf. Ioan Rusul a fost infiintata la sfarsitul anului 2008 pe ruinele unei foste unitati militare a Politiei de Frontiera Giurgiu. Crescut in obstea Schitului Darvari din Bucuresti, cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, Protosinghelul Macarie Sotarca, primul staret al Manastiri Sfantul Ioan Rusu, a purces la demararea, in data de 20 noiembrie 2008, a primelor lucrari de constructie ale locasului monahal. In aproximativ o luna de zile, lucrand cu sase echipe de mesteri veniti de la Piatra Neamt si Suceava, s-a reusit amenajarea unui paraclis, inchinat Sfantului Ioan Rusul, si a unui corp de cladire, ce are la parter o sala de mese pentru 40 persoane, cu bucatarie, iar la etaj, 6 chilii, fiecare cu baia ei. Icoanele existente sunt destul de vechi -din sec. XVIII, si au fost aduse de la vechea biserica a Manastirii Cascioarele. Pe peretii varuiti in alb stralucitor impresioneaza in mod deosebit doua icoane imparatesti, primite de la manastirea amintita mai sus. O particica din moastele Sf.Ioan Rusul au fost daruite de Intaistatatorul Episcopiei Giurgiului care asistand la Sfanta Liturghie savarsita in biserica „ Sfantul Ioan Rusu” din localitatea Evvia - Grecia, avea sa primeasca in dar din partea gazdelor o icoana din argint a Sfantului, precum si o particica din moastele acestuia. Manastirea Comana, zidita de Vlad Tepes in anul 1461, pe o insula ca o manastire-cetate, care insa s-a ruinat pana la finele secolului al XVI-lea. Locul pe care a fost inaltata manastirea era odinioara o insula, in locul mlastinos, iar accesul se facea pe o poarta, dupa ce se traversa un pod de lemn, usor de incendiat la vreme de primejdie. Pana la mijlocul sec.al XVIII-lea un foarte mare numar de manastiri din Tara Romaneasca au fost inchinate Sfantului Mormant, printre care cea de la Comana (1728). De la acea data aflandu-se in stapanirea calugarilor greci, cu toate daniile din partea domnitorilor fanarioti, manastirea ajunge la “o stare foarte proasta”. Razboaiele ruso-turce si mai ales cutremurul din 11 octombrie 1802 afecteaza foarte mult zidurile manastirii. O data cu secularizarea efectuata in 1863, averile ce le detinea manastirea, au trecut in patrimoniul statului, ultimii calugari greci fiind nevoiti sa paraseasca asezamantul. De atunci pana la 1992 cand lacasul va fi reactivat, el va indeplini functia de biserica parohiala. Astazi este una dintre cele mai frumoase manastiri din sudul tarii.